Înfricoșătoarea poveste a „Casei cu Stafii”, în care a fost zidită o femeie frumoasă

În inima Brăilei, pe strada Ana Aslan, se înalță o clădire impunătoare cunoscută sub numele de „Casa Jean Troianos”, dar mai bine știută ca „Casa cu Stafii„. Această construcție, cu o istorie plină de mister și dramă, este mai mult decât o simplă reședință – este un monument încărcat de legende și povești întunecate, fiind adevărata poveste a conacului cu stafii.

Povestea casei începe cu Nicolachi Mavrocordulas, un comerciant grec în vârstă de 60 de ani, bogat și influent în comunitatea din Brăila. Mavrocordulas era cunoscut pentru pasiunea sa pentru vânătoare și pentru afacerile sale prospere, în special în domeniul exportului de cereale. El a decis să-și construiască o reședință de prestigiu, iar rezultatul a fost Casa Troianos, o clădire impunătoare care urma să devină o parte importantă din istoria orașului.

Legenda care a înconjurat casa de-a lungul timpului spune că în subsolul acesteia a fost descoperit scheletul unei femei. Potrivit poveștii, Nicolachi Mavrocordulas ar fi ucis-o pe propria sa soție și ar fi zidit-o în beci, într-un act de gelozie și cruzime. Această legendă întunecată a fost subiect de interes pentru mulți scriitori și cinefili, inclusiv pentru Theodor Constantin, autorul romanului „Vrăjitoarea din Casa cu Stafii”.

Vezi și: Clădirea bântuită din centrul Bucureștiului. Era casă pentru peste 200 de copii. “Apăăă, vrem apăăă!”

Se spune că drama s-a desfășurat într-o zi de iarnă, când Mavrocordulas a plecat la vânătoare, lăsând-o pe soția sa, Voica, singură acasă. Însă, întors neașteptat, el a surprins-o pe aceasta în brațele unui alt bărbat. Gelozia și furia l-au copleșit pe comerciantul grec, care, într-un acces de nebunie, și-a ucis soția pe loc. Consecințele acestui act de violență au fost cumplite, cu soția zidită în subsolul casei pentru a-și purta veșnic povara.

Povestea conacului cu stafii care dăinuie în legendele urbane brăilene

De-a lungul deceniilor, Casa Troianos a fost martora a numeroase transformări. A servit drept comandament german în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a devenit sediul securității în perioada ocupației sovietice. Sub regimul comunist, a fost folosită ca azil de bătrâni, iar acei bătrâni își aminteau de zgomote ciudate și inexplicabile care răscoleau casa în miez de noapte.

În anul 1985, în timpul unor lucrări de renovare, lucrătorii au descoperit scheletul unei femei îngropat în zidul subsolului. O gaură de glonț în craniu dovedea că aceasta fusese victima unei tragedii violente, susținând astfel legenda îngrozitoare a casei.

Vezi și: De ce vedem și auzim fantome în casă: explicația poate fi mult mai logică decât se crede

După lungi ani în care a adăpostit azilul de bătrâni, casa a fost retrocedată urmașilor proprietarilor de drept în 2012. Ulterior, în urmă cu doi ani, a fost pusă la vânzare pentru o sumă considerabilă. Aceasta a fost cumpărată de un om de afaceri cu o firmă de construcții, care a recunoscut potențialul istoric și turistic al clădirii.

Gabriel Lâlă, cunoscut pentru promovarea turistică a orașului Brăila, a subliniat interesul pe care Casa Troianos îl stârnește printre turiști din întreaga lume. Deși starea clădirii necesită reabilitare și restaurare, noul proprietar este conștient de importanța păstrării acestei relicve istorice. Astfel, Casa Jean Troianos continuă să fascineze și să înspăimânte pe cei care o vizitează, rămânând un simbol al misterului și al trecutului întunecat al Brăilei.

Brăila: Mic istoric despre orașul de la Dunăre

Brăila, unul dintre cele mai vechi orașe din România, își are rădăcinile în perioada medievală, primele atestări documentare datând din secolul al XIV-lea. Situat pe malul stâng al Dunării, orașul a prosperat ca un important centru comercial și portuar, fiind un nod vital în rețeaua de comerț dintre țările din Balcani, Asia Mică și regiunile nordice ale Europei. În perioada otomană, Brăila a fost inclusă în sistemul de porturi dunărene care facilitau comerțul între Orient și Occident, contribuind astfel la dezvoltarea sa economică și la diversificarea comunității sale, care a ajuns să cuprindă o paletă largă de etnii și culturi.

În secolul al XIX-lea, după obținerea autonomiei față de Imperiul Otoman și mai târziu, integrarea în Regatul României, Brăila a intrat într-o nouă etapă de înflorire. Modernizarea orașului a fost accelerată, portul fiind extins și modernizat pentru a sprijini creșterea volumului de comerț. Arhitectura orașului s-a îmbogățit, aparând clădiri impresionante în stil neoclasic și eclectic, care marchează și astăzi peisajul urban. La începutul secolului XX, Brăila era deja recunoscută pentru viața sa culturală vibrantă, găzduind teatre, tipografii și instituții de învățământ, care au contribuit la conturarea unei identități culturale distincte și la afirmarea sa ca unul dintre orașele emblematice ale României.